AnnaE
#0

 

Sfatul şobolanilor 

Doar pripasit de câtiva ani,

Motanul casei, Roadeslana,

Un tartor crâncen, o satana, -

Bagase spaima-n sobolani

Si din atâtia câti mai sunt Zac multi lihniti pe subt pamânt.

Dar într-o buna zi, când blestematul

Si-a început pe-acoperis sabatul

În tambalau de nunta c-o pisica, - În mare taina, grijulii, cu frica,

S-au întrunit si ei sa-si tina sfatul.

Vorbi întâi, ca staroste, Gherlanul:

- "Asa si-asa... deoarece... si întrucât... Eu cred ca-mpielitatul nu ne-ar zvânta atât De i-am lega un zurgalau de gât.

Am auzi când vine la pânda capcaunul

Si n-ar mai prinde unul..." Mai leac ca zurgalaul, se-ntelege, Nici nu era. Dar cine sa i-l lege?

"Eu nu!" "Nici eu!" "Doar n-oi fi prost!"...

Vorbira multi cu foc în glas,

Dar fara rost,

Caci a ramas Tot cum a fost...

 

Am mai vazut eu sfaturi de stareti, de canonici, Tinute fara noima de vorbareti habotnici. Ca sfetnici, Multi sunt vrednici.

Dar câti,

Dintre atâti, Pot sa-si preschimbe-n fapta Povata înteleapta?